miercuri, 25 noiembrie 2009

Rochia


Din ladă mirosind a molii şi-a parfum
a scos o rochie din tinereţea ei bunica.
Subţire-i şi uşoară ca un fum,
de parcă-ar fi ţesută din nimica.

Că trist foşneşte crinolina de mătase,
volanele i se destramă şi se taie,
Şi-n loc de raze, siluiete graţioase,
din alte vremi, dansează prin odaie.

Revede balul cel dintâi bătrâna,
îşi recunoaşte rochia de fată
Şi-i tremură pe-atlasu rece mâna
de-nduioşare multă-nfiorată.

Şi cum îşi pleacă fruntea tot mai tare
i-aşa de gârbovă bunica-n vechiul şal...
Ce s-a făcut frumoasă dansatoare
care-a plutit în rochia de bal?

Picioarele uşoare şi micuţe,
şi ochii,şi surâsul strălucit,
În trupul gârbovitei bunicuţe
cum, oare, pe vecie de-au murit?

Şi mi-au răspuns mătăsurile moarte,
sau poate chiar bătrâna-n vechiul şal;
Nu,n-au murit, dansează mai departe
mereu în alte rochii, primul bal.

Blestem timpul şi ale lui secunde
Ce trec ca o dulce amăgire,
Secerând în cale şi stropii de candoare
Şi clipe de virtute şi suferinţe ascunse.

(Magda I.)

vineri, 20 noiembrie 2009

Singurătate


Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să trăiesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva şi nu mai vine.

(Grigore Vieru)

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Iubire, lacrimă de stea


Iubire,lacrimă de stea,
Nu simţi speranţele cum pier,
Cum scade viaţa mea şi-a ta?
Se-nfruntă zeii noştri-n cer.

Să pleci desculţă, mândro-n cer

S-ajungi la zeii răi şi cruzi,
Nu vezi speranţele cum pier?
Nu vezi, iubito şi n-auzi...

Să strigi, iubito,să te-aud
Că lumea noastră-i în dureri,
Căci sub destinul rău şi crud,
N-aveam speranţe de-nvieri,

N-avem nici vreme să iubim.
Nu vezi speranţele cum pier?
Cum înserăm şi asfinţim?
Ne-om întâlni, iubito-n cer...
(Pavel C.)

miercuri, 11 noiembrie 2009

Toamnă cu dor


Miroase înc-a toamnă dezmăţată
aceste gânduri calde când îţi scriu.
Nici tu nu vii,nici nu mă laşi să viu...
te mai ştiu oare, cea adevărată?...

Rememorez, mă zbat între extreme,
Mă tem de vorbe, le rostesc precaut
Şi- apoi pornesc din nou ca să te caut...
Da, te aştept iubito, nu te teme.

Miroase înc-a pajişti prin artere,
A fân cosit şi-a-nvaluri de ape...
Miroase-a clipa când erai aproape...
Cât te iubesc!
Iar restul e tăcere...

(Romeo M.)

marți, 10 noiembrie 2009

Leapşa primită de la Tiza mea

Şi câini fac yoga...


http://hailaplimbare.blogspot.com/
Regulamentul cere să punem pe blog o
poză hazlie şi una de suflet,apoi dăm mai
departe "Leapşa".Pleacă mai departe la:
Anne
Livia
Just me
Gaia TV
Gabriela Cara
Mimi
MARCELA S.
Tasha
Rază de soare
Ala Oancea
Vă mulţumesc draga mea TIZĂ.
ELENA MARIN-ALEXE

vineri, 6 noiembrie 2009

"Şi cu asta, ce-am făcut?"


Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariu brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut ?

Ia corupţia amploare,
Cum nici când nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe- accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile,se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nici când nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri,vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
(Pamflet de Constantin Tănase)


joi, 5 noiembrie 2009

Luceafăr sfânt


Luceafăr sfânt- divină Astră,
Coboară tainic prin asprul nor,
Mai vino iar în lumea noastră
Căci Te-aşteptăm cu lacrime de dor!

O,vino iar de luminează valea
Căci ceaţa este atât de grea;
Mai vino iar de luminează calea
O, vino, căci se apropie înserarea!

Luceafăr sfânt-Tu Rege-al dimineţii
Ce ne inunzi cu-atâtea frumuseţi
Alungă azi norii tristeţii
Şi dă valoare atâtor mii de vieţi!

Luceafăr sfânt cu umbrele-ţi de aur
Ce-auscunzi în Tine atâtea întrebări,
Noi te visăm privindu-te prin ramuri
Şi te chemăm să luminezi cărări!

Tu ne înseninezi cărarea,
Şi drumul nost' e-o binecuvântate,
Mergând cu Tine noi cântăm cântarea
Ce n-au cântat israeliţii-n toat-a lor umblare.

Şi de s-ar pierde oceanele de stele,
Tu veşnic vei rămâne strălucind;
Iubirea Ta e-o rază, o scânteie,
Iubirea Ta pe veşnicie dăinuind.
(Aurelia C.)