vineri, 30 aprilie 2010
miercuri, 28 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
O lacrimă de dor
E primăvară iar şi totul înverzeşte,
Trecut- au anii şi... păru-mi cărunţeşte,
Dar a rămas,aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n faţă iar inima-mi suspină.
De- atâta aşteptare, de- atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranţă? Degeaba, nu-mi ajunge
Să - mi fii iarăşi aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.
Rămân cu nostalgia şi...rănile ce dor
Şi gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos şi...Pân-la stele,tristeţea să-mi aline,
Dar...totu-i în zadar, căci nimeni nu-i ca "Tine".
O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv,Tu n-ai cum să-l mai ştii,
Eu mă topesc încet, încet...în vremi "pustii"
Căci fără tine anii nu-s cânt de ciocârlii,
...Doar... lacrimi care dor...(şi tu..o şti...)
(Corneliu N.)
Trecut- au anii şi... păru-mi cărunţeşte,
Dar a rămas,aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n faţă iar inima-mi suspină.
De- atâta aşteptare, de- atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranţă? Degeaba, nu-mi ajunge
Să - mi fii iarăşi aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.
Rămân cu nostalgia şi...rănile ce dor
Şi gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos şi...Pân-la stele,tristeţea să-mi aline,
Dar...totu-i în zadar, căci nimeni nu-i ca "Tine".
O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv,Tu n-ai cum să-l mai ştii,
Eu mă topesc încet, încet...în vremi "pustii"
Căci fără tine anii nu-s cânt de ciocârlii,
...Doar... lacrimi care dor...(şi tu..o şti...)
(Corneliu N.)
vineri, 23 aprilie 2010
Primăvara...
Miros parfumul dulce- al florilor,
Iubesc lumina blândă a zorilor
Şi simt în piept o bucurie mare...
Am să vă spun să-mi daţi crezare.
Să ştiţi că primăvara e venită !
Sub frunza pomilor, căzută,
S-au trezit florile şi iarba în zăvoi
Se-aud glas voios de cintezoi.
Au înverzit pomii pe deal şi crâng,
Tare frumos e cerul în amurg.
Multicolore păsări ciripesc în ram
Şi-un dor de viaţă-n suflet am...
Toţi pomii s-au trezit la viaţă,
În zori, crengile, mugurii-şi rasfaţă.
Firava iarbă de un verde crud,
Încet, acoperă pământul, încă ud.
(Smărăndiţa)
Iubesc lumina blândă a zorilor
Şi simt în piept o bucurie mare...
Am să vă spun să-mi daţi crezare.
Să ştiţi că primăvara e venită !
Sub frunza pomilor, căzută,
S-au trezit florile şi iarba în zăvoi
Se-aud glas voios de cintezoi.
Au înverzit pomii pe deal şi crâng,
Tare frumos e cerul în amurg.
Multicolore păsări ciripesc în ram
Şi-un dor de viaţă-n suflet am...
Toţi pomii s-au trezit la viaţă,
În zori, crengile, mugurii-şi rasfaţă.
Firava iarbă de un verde crud,
Încet, acoperă pământul, încă ud.
(Smărăndiţa)
miercuri, 21 aprilie 2010
Sărbătoarea cireşilor - Japonia
" Viaţa nu se măsoară în numărul de
respiraţii pe care le ai,ci în momente care
îţi taie respiraţia.."
În perioada în care înfloresc cireşii,
japonezii au 3 zile libere în care nu fac
altceva decât să stea aşezaţi sub
cireşi,relaxându-se...
respiraţii pe care le ai,ci în momente care
îţi taie respiraţia.."
În perioada în care înfloresc cireşii,
japonezii au 3 zile libere în care nu fac
altceva decât să stea aşezaţi sub
cireşi,relaxându-se...
luni, 19 aprilie 2010
vineri, 16 aprilie 2010
Să nu laşi florile să plângă...
Să nu laşi florile să plângă
Sau zorii fără răsărit,
Că s-ar topi privind în urmă
La ziua ce le-a asfinţit !
Şi nu clipi când fericirea
Te-aşteaptă pe un colţ de stea,
Pune-ţi tot dorul şi simţirea
Şi toată-ncrederea în ea !
Să nu laşi florile să plângă
Cu ochi curaţi prelinşi de rouă,
Când peste cer se-aşterne umbră,
Peste dureri, durere nouă...
Să nu ucizi o rândunică
Ce cântă-n zbor spre cuibul ei
Şi nici firava de furnică
Doar să faci rău, fără temei !
Să nu laşi florile să plângă,
S-ar ofili de-atâta dor...
Iar timpul s-ar opri din fugă
Şi-ar deveni nemuritor !
Dar timpu-i timp, el tot se trece,
Ca florile mă trec şi eu,
Se-apropie-anotimpul rece
Adorm chemându-l pe Morfeu...
(Floryana)
Sau zorii fără răsărit,
Că s-ar topi privind în urmă
La ziua ce le-a asfinţit !
Şi nu clipi când fericirea
Te-aşteaptă pe un colţ de stea,
Pune-ţi tot dorul şi simţirea
Şi toată-ncrederea în ea !
Să nu laşi florile să plângă
Cu ochi curaţi prelinşi de rouă,
Când peste cer se-aşterne umbră,
Peste dureri, durere nouă...
Să nu ucizi o rândunică
Ce cântă-n zbor spre cuibul ei
Şi nici firava de furnică
Doar să faci rău, fără temei !
Să nu laşi florile să plângă,
S-ar ofili de-atâta dor...
Iar timpul s-ar opri din fugă
Şi-ar deveni nemuritor !
Dar timpu-i timp, el tot se trece,
Ca florile mă trec şi eu,
Se-apropie-anotimpul rece
Adorm chemându-l pe Morfeu...
(Floryana)
