marți, 31 august 2010

Pasăre cu pene albastre


Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubiri noastre,
De-i sfârşi cântarea ta,
N'asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu,căci cine ştie
Dacă mâni nu m'a uita.

Râul cu apă lină
Şi curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiţi,
Starea noastră n'o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Şi-om fi veşnic despărţiţi.

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopţilor cunună,
Să nu spui că ne-ai privit,
Poate mâni a tale rază
N'ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.
(Veronica Micle)

luni, 23 august 2010

Eşti tu


Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.

Din zări apuse-ndepărtate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.

Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmăreşte azi în toate
Aceasta vreau acum să-ţi zic.

Doi ochi pe faţa ta senină
Ca două stele de pe cer,
Şi buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.

Când am văzut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.

Şi dacă! Dacă măcar tu ai şti
Când îmi zâmbeşti în fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aş vrea
Aş vrea ca tu să fii a mea...

Aş vrea o zi măcar din viaţă
Să pot ieşi din astă ceaţă,
Să pot să-ţi spun deschis,în grabă:
Tu fată cât îmi eşti de dragă!

Din lipsa multor cuvinte
Scriu vorbe ce-mi trec prin minte...
În schimbul lor,eu de la tine-aştept:
Un simplu,sincer "te iubesc".
(Cristian O.)

luni, 16 august 2010

O lacrimă de dor


E primăvară iar şi totul înverzeşte,
Trecut-au anii şi... păru-mi cărunţeşte,
Dar a rămas,aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n faţă iar inima-mi suspină.

De-atâta aşteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranţă? Degeaba,nu-mi ajunge
Să-mi fii iarăşi aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine,nicicând ca altădată.

Rămân cu nostalgia şi... rănile ce dor
Şi gândul care-mi zboară,cu aripi de cocor,
De jos şi... Pân-la stele tristeţea să-mi aline,
Dar... totu-i în zadar, căci nimeni nu-i ca " Tine"

O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv,Tu n-ai cum să-l mai ştii,
Eu mă topesc încet, încet... în vremi "pustii"
Căci fără tine anii nu-s cănt de ciocârlii,
Doar... lacrimi care dor.


(Corneliu Z.N)