duminică, 28 februarie 2010

vineri, 26 februarie 2010

Poveste de viaţă - Casa sufletului


...Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viaţa mai liniştită alături de familie. Renunţă la un salariu bunicel dar prefera liniştea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă,însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea. Chemă ajutoare nepricepute şi folosea scânduri nepotrivite. Şi lui îi era ruşine de cum arata ultima lucrare. Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul rămase uimit. Ce mare ruşine! Dacă ar fi ştiut că îsi zideşte propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel. Aşa e şi cu noi. Ne construim vieţiile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu eşti tâmplarul. În fiecare zi baţi un cui, aşezi o scândura sau ridici un perete. Viaţa e întocmai cum ţi-o clădeşti. Alegerea pe care o faci azi , zideşte casa în care vei locui mâine.

Sursă,mail

luni, 22 februarie 2010

Te caut...


Eşti norocul ce-l aştept demult
Dulcea- îmbrăţişare ce-o visez,
Frumuseţea toată-ntr-un cuvânt
Piedestalul pe care te aşez.

Licăr de lumină,viaţă eşti
Umbra dulce-a fericirii mele,
Nu-mi doresc decât să mă iubeşti
Şi să fii răspunsul căutării mele.

Toate florile din lume ţie ţi le-aş da
Iar ochii tăi două stele vreau să fie,
Să mă priveşti pe mine toată viaţa ta
Şi tot ce am al meu,al tău să fie.

Precum vântul duce frunza-n zbor
Să vii şi tu spre visul meu durut,
De ce te vreau când ştiu că nu-i uşor?
Că eşti un înger şi te iubesc prea mult.

De-i rătăcire tot ce simt acum
Tu să te rogi să nu-mi revin din asta,
Să nu rămânem singuri tremurând
Că mă doare, mă doare rău şi-mi pasă!

Te caut iubito şi, mă doare,
Nimic din ce avem nu e o întâmplare!
(Florentina C.)

sâmbătă, 20 februarie 2010

joi, 18 februarie 2010

Mă uit...


Mă uit la-mprăştiatele petale
Ale trandafirului,cândva o floare,
Care a fost în mâinile tale
Privindu-le,continuă să mă-nfioare.

Mă gândesc cu câtă fină gingăşie
Le-ai sărutat, rupându-le uşor,
Strecurându-le în hârtie
Ca ele să-mi aducă al tău dor.

Când plicul l -am deschis cu grijă
M-a cucerit al rozelor miros,
Se pare că a fost surpriză
Şi le-am privit aşa sfios.

Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior
La gândul că în suflet te doresc,
Şi-n această strofă să strecor
Sincer, eternul "TE IUBESC".
(Adela)

luni, 15 februarie 2010

Cactuşi











duminică, 14 februarie 2010

Vis de dragoste


Te-am întâlnit pe-un drum cu stele,
Când sufletu-mi era în noapte,
Stăteai, în faţa casei mele,
Cu ruga de dragoste-n şoapte.

Aveai în privire speranţa
Că-i locul visat, al iubirii,
Inima-ţi simţea viu prezenţa
Chemării fierbinte-a împlinirii.

Simţeam amândoi că-i aproape
Şi parcă, puteam s-o atingem,
Să fie doar visul din noapte
Iubirea trezită de şoapte?

În zori, visul se risipeşte,
Fiorul rămâne chemare,
Inima-mi tresare, clipeşte,
Iar, ochii-mi te caută-n zare.

Trec zile şi nopţi, aşteptare,
Cu gândul te chem mai aproape,
Viaţa-mi creează o-ntâmplare
Să-ţi văd chipul visat, de-aproape.

Erai într-o mare de lume
Şi paşii-ndreptai către mine,
Din ochi ne ştieam, fără nume,
Inima-mi bătea pentru tine.

Ce-a fost ? o poveste cu vise
Ce, azi se continuă-n viaţă,
Cu dorul iubirii promise,
În cartea ce-o are prefaţă.

(Adela)

vineri, 12 februarie 2010

Parfumul florilor - Trandafirii












Trandafirul e iubire
Dăruieşte fericire...
Şi chiar dacă are spini
Parfumul este sublim...
Când iubeşti,e un simbol
Al iubirii pentru om...
Roşul este înflăcărare,
Roz e pentru fiecare
Galben este prietenie,
Alb...e puritate vie...
Cel albastru trandafir
De primeşti măcar un fir
Dragostea e aşa fierbinte
Numai el poate s-alinte...
Dăruiţi în viaţă flori...
Şi priviţi la taina lor..!
Floarea ce mângâie dor
O tristeţe,un fior...
Şi prin a ei frumuseţe
Te cuprinde cu blândeţe
Azi,îţi dăruiesc o floare
Că e zi de primăvară...!