Călimara fără dop s-a vărsat inconștientă
Revărsându-se-n galop peste foaia mea dementă,
Și-a lăsat cam peste tot pete de iubire oarbă
Sărutând până la cot... gura dulce stă să soarbă
Lacrima peniței mov care zgârie ardentă
Un catren puțin gârbov,când poeta nu-i atentă.
Seara asta-i un decor,și invoc eterna muză,
Două stele mă vor, n-am în noapte nici-o scuză
Si-i scriu dragostei poem,picătură delirantă
Decupată din blestem,cu iubire devorantă,
Tu rămâi fără antet,cartea mea de poezie
Visul derulat încet,fără pic de fantezie...
*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică minunată tuturor!
Cu drag vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!