Ce faci când șoaptele luminii sunt aprinse?
Ce gânduri te frământă la masa ta de scris?
Afară luna stă cu genele desprinse
Să-ți vadă pe-ndelete secretul manuscris.
Aș da deoparte luna și voalul de la geam,
M-aș strecura în tine, poem neterminat,
Privindu-te mă picur metaforă pe-un ram,
Să văd spre dimineață al tău gând germinat.
Ce faci în noaptea asta când genele te dor,
De-atâtea lacrimi stoarse pe umărul meu gol?
Ți-e teamă de iubire, ți-e teamă de amor?
Rescrie azi scenariul și dă-mi, te rog,alt rol.
Nu pot să trag cortina, nu pot să mă opresc!
Visez șa miezul nopți sărutul interzis,
Cât voi trăi,în versuri,îți spun că te iubesc
Și mă semnez pe carte : IUBIRE - ți-am promis!
*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică pe placul tuturor!
Vă îmbrățișez șii mulțumesc de vizită!