E PRIMĂVARĂ IAR CU TEI CĂRUNȚI

Pe-același drum, cu-aceeași pași mărunți

Mă plimb cu gândurile-n poala minții,

E primăvară iar cu tei cărunți,

Și sparg clepsidra dorului cu dinții.

Mi-e dor, atâta dor de o secundă
Ce-ar fi putut scana o viață-ntreagă,

Și mâna ta, o floare prea plăpândă

Ar fi rămas amprenta cea mai dragă.

Dar ai plecat cu dorurile tale

Acolo unde soarele apune,
Și nu ajung nici cărțile poștale

Dar mi-te poeziile postume.

E primăvară iar și teii crapă

Într-un parfum angelic vanilat,

Trimit sărutul meu pe-un drum de apă

Pe-obrazul tău de lacrimă spălat.

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică plăcută tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!