Ating cu palma cerul în amurg,
Sunt linie de orizont, subțire,
Purtând în ea acorduri care curg.
Pe degete, ca pe claviatură,
Plutește într-un vis bărbia ta,
Sub zâmbetul pe care îl concură
Poemul ce l-am scris în doi cândva.
Poemul ce l-am scris în doi cândva.
Când ochii tăi îmi caută privirea
Și mă ating cu aripi de zefir,
Și mă ating cu aripi de zefir,
În inimă îmi freamătă iubirea
Ca un talaz și vreau să te respir.
Ca un talaz și vreau să te respir.
- Tăcerea-ntinde frânghii peste ziduri,
Cetatea-i gri, concitadinii reci,
Pe cer zâmbește-un soare fără riduri
Și norii trec grăbiți spre fiorduri... Deci
Pe care câmp voi îndrăzni deodată,
Nesăbuit-așa cum mă știai,
Să înfloresc din cremenea uitată
Peste pământ... Abia căzuți din rai
Ne vom găsi pe-o insulă-n Egee,
Abia atunci când ne va fi de-ajuns
Iubirea necuprinsă-ntr-o idee,
Tăcerile ce-ncap într-un răspuns.
*Versuri de LILIANA TRIF & IOAN GRIGORAȘ*
Duminică frumoasă tuturor!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!