Toamna

În toamna blândă ce-n pace se- aşează
Mii de gânduri prin minte se creează
Cât mi-aş dori ca pentru doar o clipă
Să-mi odihnesc privirea obosită!

Sub chipul tău pe care-l admir doar eu
Să-mi şopteşti că mă iubeşti mereu!
La pieptul care îţi pulsează-n ritm vioi
Fericiţi am simţi că suntem amândoi!

Mi-e dor să curg lângă tine un gând,
Mi-e dor să zbor lângă tine râzând,
Ştiu că că nu este păcat să iubeşti
Păcat este în viaţă să nu şti să trăieşti.

Fă-mi viaţa fără lacrimi şi fericit-o clipă,
Linişteşte-mi clocotirea şi în mine te-n firipă.
Şi te voi păstra în minte şi-n a mea privire
Vei rămâne veşnic viu în inimă şi în simţire.
(Ioana V.)