Fă-mă Doamne floare albă!

Fă-mă Doamne bob de rouă
Dimineața-n prag de soare,
Să-mbrac crinii-n haină nouă,
Să le dau din ochi culoare!

Fă-mă Doamne floare albă,
Roua-a răsăritului,
Să fiu dor și să fiu salbă
În calea iubitului!

Fă-mă Doamne o livadă
În calea flămândului
Sufletu să-mi fie roadă
Gura mea, a dorului!

Fă-mă lună-n a lui cale
Să mă-ntrebe pe ascuns
Gura lui ce cânt'a jale,
Când iubita n-a ajuns...

Fă-mă floare de pe stânci
În culori de albăstrea,
Să-i sădesc în ochii-adânci
Floarea de nu-mă-uita!

Fă-mă tot și fă-mă-n toate
Doar a lui, o turturea!
S-ating stelele rotate
Gura lui, de gura mea!

(Floryana)