Noapte de Sânziene

Copilă,seara asta-i plină de mister,
Căci poarta cerurilor se deschide
În timp ce poarta iadului se-nchide
Și toate relele pentru o clipă,pier.

Spre miezul nopții mândre Sânziene,
S-or strânge în poiana din pădure,
Rugându-se ca Domnul să se-ndure
Și roua s-o aștearnă pe poiene.

Vor dănțui în ritmuri de descântec,
Invocând puteri din alte lumi
Și pe trup și-or împleti cununi,
Prinse-n brâu de stele,peste pântec.

Iar cu roua de pe flori luată,
Vor stropi tot verdele din lan,
Ca să crească grâul peste an
Și recolta câmpului bogată.

Femeile-n biserici - cununate,
Au să nască peste an fecior
Dacă-și spală fața la izvor,
Doar noaptea asta - fără de păcate.

Fecioarele care se vor mirese
De-și îmbăiază trupurile-n rouă,
În prima noapte - când e lună nouă,
Îi vor visa pe cei de care-au fost alese.

(Victor B.)