TEII ȘI-AU PIERDUT DECORUL

Am trecut iar pe sub tei
Așteptând ploaia să -mi bată
Pașii mici de pe alei
Și privirea -ngândurată.

Parcă te -am văzut șezând
Pe o bancă lângă lac,
Ochii -n zare lăcrimând
Buzele -ntr -un cerc posac.

Pe genunchii obosiți
Mâinile -ți frământă dorul,
Lângă tine ponosiți,
Teii și -au pierdut decorul.

Două lebede tăcute

Într -un dans de -mperechere,
Îți croiesc pe buze slute
Doar cuvinte de durere.

Nu privi -napoi de bancă
Vreau să te privesc absentă,
Din ghiocul de țigancă
Storc o ploaie abundentă.

~Marilena Velicu~

Dumincă frumoasă tuturor!