ERA...

Mă repliez pe vechea mea prefață
Timidă, sinceră, da-n suflet hoață
Că ți-am furat cu știre doar privirea
Și-am pus-o unde-a vrut atunci, iubirea.

Era un cer albastru-n acoladă,
Și-o mare de iubire în cascadă,
Era... un suflu tandru, enigmatic,
Ceva frivol, dar nu prea matematic.

Ploua,îmi amintesc acum prea bine,
Și număram emoțiile-n mine,

Era ciudat,din colivia strâmtă,
Am evadat,cu-o aripă prea frântă.

Mi-ai dat din zborul tău elanul care
M-a propulsat spre clipa de-ncercare,
Am suferit,am plâns, dar reușita
Se vede azi, în poezii... ursita.

*Versuri: Marilena Velicu*

Duminică frumoasă tuturor!