AMURG ȘI FLORI DE TEI

Purtând marama ploii, cu stropii tresărind,
De patima furtunii,ca-ntr-un sublim alint,
Își scutură podoaba toți plopii, oglindind
Prea mândră strălucire, în lacul de argint!

Și stele-s departe, de noapte înghițite,
Aleea părăsită de pașii tăi în grabă,
Ca un copac ce plânge cu ramuri desfrunzite,
Străină pare-n lume, dar tace, nu întreabă!

Eu caut fără noimă, pe bănci și pe alei,
Același iz, ce trupu-mi făcea ca să tresară!
Aroma ta suavă, de mosc ori flori de tei,
Și-mbrățișarea-ți calmă, simțită prima oară!

Mă pierd în rai de frunze și-n pace de priviri,
Seninul meu e zare și iz de clopoței,
Sub tresărire blândă de ceruri și iubiri
Aștept ca să te aflu... cu-amurg și flori de tei!

*Versuri: Camelia Stan*

Duminică frumoasă tuturor vă doresc!