NU MĂ ÎNTORC DIN DRUM!

Privirea ta m-ascunde în verdele din ploi
Când mă aduni din pleoape grele de visare.
Și pe tulpina clipei pornim dansul în doi:
Eu zbuciumul din val, tu, liniștea din soare.

Nu pot să te iubesc mai mult decât o clipă,
Atât îmi spune cerul că-mi este hărăzit.
Și-mi pare-așa puțin... el spune că-i risipă...
Cum poate răsăritul să fie asfințit?

Peste zăpezi eterne am tot zburat, și-acum,
Când rănile ce dor se-nchid în flori de cală,
Când lacrima se stinge, nu mă întorc din drum!
Văd trubaduri ce-mbracă straiele de gală,

Văd îngerii clădind altare de lumină,
Se iscă ploi de stele ce mă înfioară...
Contur dau mângâierii când răsar din tină
Magnolii ce deschid fântâna selenară...

Îmbracă-mă-n privirea cu irizări din ploi
Și-atinge-mă, cum nimeni vreodat' n-a mai făcut!
Trage cortina peste lume și-apoi... apoi,
Rănește-mă în taină, cu cel mai cald sărut!

*Versuri : Georgeta Muscă Oana*

Duminică însorită tuturor!