ȘOTRON PE FRUNZE COAPTE

Șotron pe frunze coapte
Mi-apare-n miez de noapte,
Și sar îngălbenită
De stele sprijinită.

Sub freamăt de iubire
Înalț trista privire,
Luceafărul mă vede
Ca pe-o sclipire verde,

Și din clipiri mă-ntreabă
De ce--am atâta grabă
Să sar peste frunzișuri
Cu pas dosit de visuri?

Eu sar ca o paiață,
Șotronul mă răsfață,
Arunc în loc de pietre
Elan de piruete.

Covor  de pași avântul,
Înamorat cuvântul,
Și noaptea mi-e pe bluză
Un decolteu de muză.

Șotron în toamna care
Nu are-asemănare,
Prin frunze-ngălbenite,
Te chem din nou, iubite...

*Versuri: Marilena Velicu*

Duminică frumoasă tuturor vă doresc!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!