DE- A FOST VREODATĂ VARĂ...

S-a coborât azi sufletul a toamnă
Și-n piept la mine vântul s-a stârnit
Nu știu toate acestea ce înseamnă
Și nici de ce tot cerul s-a asprit.

Din gând îmi pleacă stoluri lungi de doruri
Și-n ochi am bruma toamnei ce-o respir
Răcoarea dă tăcută lungi ocoluri
Și seara are gust ca de ghimbir.

Pe visul meu cad frunze ruginite
Se-aude-n zare bocet de copac
E toamnă și în ochii mei, iubite
M-am învelit cu norii grei și tac...

De toamnă am în suflet gri nuanțe
Și-n piept dansează vântul parcă-i beat
Mă rog să plouă numai cu speranțe
Și de pe buze-mi scapă un oftat.

E toamnă și nu știu a cui e vina
Păcatul ăsta cine l-a produs
În amintiri se stinge-ncet lumina
De-a fost vreodată vară,... azi s-a dus.

*Versuri de: Zăvoianu Vali*

Duminică plăcută tuturor!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!