IUBIRE CĂLĂTOARE

Închid cu teamă ochii și văd drumul
Pe care-a rătăcit iubirea noastră,
Și parcă simt aievea iar parfumul
Ce mă-mbată în noaptea-ceea-albastră.

Văd marea agitată când motorul
A demarat pe plaja cam pustie,
Și nu știeam atunci că viitorul
Va aduna emoții-ntr-o cutie.

Ce-a fost atunci, doar cerul martor mi-este,
Sărutul furișat sub clar de lună,
Îmi amintesc... a fost ca o poveste,
Un demaraj periculos... de jună.

Te-am căutat apoi pe-aceeași cale,
Urmând cu sete ceasul de chemare,
Ce de departe îmi suna cu jele,
S-adun în lipsă-ți lacrimile-amare.

N-a existat o stradă de pe terra
Pe care ai călcat,să nu-ți iau seamă,
Dorindu-mi să-ntregesc în vise, sfera,
Unei iubiri trăite fără teamă.

În urma ta, în contratimp cu ceasul,
Pe-aceleași căi, cu tine doar în gânduri,
Am străbătut metropole cu pasul
Apoi am scris pe zidul vieții, rânduri.

Eu sunt ca floarea prinsă pe o ie,
Nemuritoare ca dragostea noastră,
Și-am să te port prin lume să se știe
Iubirea-i călătoare floare-albastră.

*Versuri: Marilena Velicu*

Duminică frumoasă tuturor!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!