ȘI OCHII-ALBAȘTRI PLÂNG

Rămân la tine ochii mei, ca două tainice smaralde
Să poți vedea ce văd și eu: o lacrimă ce vor să-i scalde;
Să nu le seci izvorul ploii, ei știu să plângă liniștit,
Chiar dacă norii stau deasupra, să curme visul ce-au dorit.

Eu am privit cu ei tot cerul și dincolo de-albastrl lui
Și-am ridicat privirea-mi caldă spre răutatea orișicui
Am îmblânzit pornirea,oare?Duelul era la doi pași
Ți-am lăsat ochii în păstrare,ca nimănui să nu îi lași...

Am plâns cu ei cât o cascadă și lacrima s-a așezat
Sub sălcii ce-și priveau tristețea-n oglinda lacului picat
De un penel al blândei stele, pe care am ales-o eu
Să-mi fie treaptă, pe o scară ce mă va duce-n Empireu.

Acolo, oarbă-n brațul umbrei, voi scrie-n braille un testament
Că-ți las averea toată ție, al lacrimii clapotament,
Să te trezească-n toiul nopții și să nu știi ce să-i mai faci;
Te sfătuiesc s-o iei în brațe, s-o pui în ochii-mi și să taci!
*Versuri: Violetta Petre*

Duminică plăcută tuturor!

Mulțumesc de vizită și comentarii!
La mulți ani,tutuuror !