CÂND DRAGOSTEA CU SETE NE INUNDĂ

Departe, unde n-am s-ajung nicicând,
Nu pot trimite azi, decât un gând,
Și-o rază de lumină, îndulcită,
Să vezi că-n iarna asta-s fericită.

Aceiași fulgi ne ning pe amândoi,
Și-am fost uniți cândva de-aceleași ploi,
Chiar dacă tu ești treaz când eu visez,
Pe-o margine de lună eu dansez.

Nu e hotar care să rupă dorul,
Nici apă care umple-va ulciorul.
Când brațele se caută orbește
Și munții se topesc copilărește.

Din cerul ăsta mare și albastru
Și din culoarea vie-a unui astru
Să împărțim frățește o secundă,
Când dragostea cu sete ne inundă.

*Versuri de Marilena Velicu*

Duminică plăcută tuturor vă doresc!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!