AI SĂ REVII

Ai să mă-ntrebi vreodată, de mi-e bine?
Ai să-nvelești cu gândul, brațul meu?
Ai să citești în litere-aldine
Cuvântu-accentuat de curcubeu?

Ai să pătrunzi în visul meu, de noapte?
Ai să îmi simți nesomnul, saturat?
Ai să alungi din pleoapele necoapte
Pârâu albastru-n ochii-mi conturat?

Ai să îmi guști durerea, fără miere?
Ai să asculți în crivăț, glasul meu?
Ai să trimiți pe mare adiere
Purtând surâsul tău pictat pe-un zmeu?

Ai să m-oprești, când pasul mi-e-n derivă?
Ai să mă strigi, cu glasul domolit?
Ai să aduni cuvinte, împotrivă,
Să înțeleg că nu-mi ești acolit?

Ai să deschizi albumul plin de vise?
Ai să adaugi, trandafir uscat?
Ai să-nțelegi de ce sunt porți închise
Și totuși noi în suflet, am riscat?

Ai să revii, în toamna ce mi-e dragă,

Că ești poemul ce mă vrea, întreagă.

*Versuri de Marilena Velicu*

Duminică plăcută tuturor!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!