MI-E DOR DE CHIPUL TĂU,LA VREME DE NINSOARE!

Mi-e dor de chipul tău, la vreme de ninsoare!
Când fulgi de nea ți se-aninau în plete,
Când mă ningea cu gânduri călătoare,
Și când zăpada scârțâia sub ghete!

Mi-e dor să-ți scriu iar, vers de sărbătoare,
Și când e ger să-ți dau un ceai fierbinte!
Și să primesc... aceiași sărutare,
Ce-mi stăruia pe buze și în minte!

Mi-e dor să mă-nvelești cu neuitare,
Și cu atâtea gânduri omenești,
Mi-e dor,la ceas de noapte și ninsoare,
Să-mi povestești,orice... să-mi povestești!

Mi-e dor de febra iernii în poeme,
Fereastra când deschid,ne-mbrace gerul,
Mi-e dor, peste zăpezi, din nou ne cheme,
În ochii tăi să ningă iar,misterul!

Mi-e dor de chipul tău la vreme de ninsoare,

Și nu mai știu... de ți-e și ție,dor!
Dar te aștept în gând cu neuitare,
Și cu un ceai, pe tavă-n dormitor!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică frumoasă tuturor!

Cu drag vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!