O LACRIMĂ DE NINSOARE!

Îți desenam eu,inimi pe zăpadă,
Ne scufundam omătul peste vise,
Eram o ... înghețată acoladă,
Pierdută peste iernile-ți aprinse!

Mă căutai pierdut între ninsori...
Și răsuflarea-ți tremurată,care,
Îmi amintea zăpezile de flori,
Mă-mbrățișa în ierni de disperare!

Și m-așteptai pe-o bancă înghețată,
Omătul sub picior se tânguia...
Dar ce frumos și ce înfiorată!

Eu așteptam... zăpada aștepta!

Într-un târziu,mi-a nins încet pe gene,
Zăpada unui vis ce se-mplinea,
Era târziu... ori poate prea devreme?
Nu știu... și nici nu cred că îmi pasă!

Atâtea ierni când vor veni la rând...
Și-atâtea parcuri înghețate care,
Vor răscoli un vis de nu știu când,
M-or troieni cu veacuri de ninsoare!

Glumind ca-ntr-o șăgalnică butadă,
M-așteaptă iar,iubite,cu mirare,
Am devenit...de gheață acoladă,
Și-o lacrimă topită de ninsoare!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică plăcută tuturor!

Cu drag vă îmbrățișez și multumesc de vizită!