MI SE TOPESC ZĂPEZILE!

Mi se topesc zăpezile-n cuvinte
Și cerul ce-a apus în urma lor,
Îmi stăruie în gând dar și în minte...
Că mi-este dor... nemuritor de dor!

Și s-au topit zăpezile zălude,
Ce-au îngropat și temeri și tăceri,
Ți-aș aduna, iubito, de pe buze,
Doar pătimirea altei primăveri!

Și plânge-n gruiuri neaua ce se scurge,
În reci șuvoaie,ce se întâlnesc,
Atâta frumusețe să inunde,
De sub zăpezi,când ochii-ți înfloresc!

Sub răscolirea iernii care moare,
Agonizând în lacrimi de zăpezi,
Ți-aș scrie doar cu muguri la picioare,
Cât te iubesc, iubito...să mă crezi!

Ți-aș scrie siderat”Mi-e dor de tine!”
Și-s ca bolnav de-o iarnă peste fire,
Dă-mi doar sărutul tău să-mi fie bine,
Să-mi treacă iar...de febră și iubire!

Mă regăsesc în lacrima ce curge,
Și-n gustul ei sărat ce mă inundă
Zăpada cade, trupul mi se strânge,
În iarna-mi parcă, tace, mă scufundă!

Mi se topesc zăpezile-n cuvinte!
Sunt scuturat de tuse și idei...
Bolnav de frig în toate cele sfinte,
Mă vreau bolnav... dar doar în ochii tăi!

Și s-au topit zăpezile zălude...
Eu te sărut...pe ierni și glezne ude!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică frumoasă tuturor!
O îmbrățișare și mulțumiri de vizită!