POATE

Poate n-am știut să tac cuminte
De pe buze să îți sorb cuvinte,
N-am știut că sunetul din noapte
Vrei să-ți fie doar... a tale șoapte.

Poate toamna îmi va fi complice
Frunzele căzute să-ți explice,
Când sub pașii tăi ele vor plânge
Tu să știi că inima-mi se frânge.

Poate am greșit pictându-ți cerul
Și golind din stele tot misterul,
Chipul tău chemându-l disperată
Am căzut în hulă secerată.

Poate când se vor topii ghețarii
Drumul tău îl vor schimba acarii,
Cu o simpl-aingere de mână
Să-mi aprinzi în păr scântei de lună.

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică minunată tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!