ÎNFOCATELE SIRENE

Valul mării e-n perfuzii, eu abandonată-n teamă,

Purtătoare de iluzii inima-n trecut mă cheamă,

Și palpez nisipul rece când apusul se destramă,

Pasul greu prin valuri trece,ca un zâmbet printr-o dramă.

Unde ești? Unde ți-e gândul?Unde-i gura ta flămândă?

Mai umbrești cu gena caldă tâmpla-mi albă și plăpândă?

Sânul meu te mai incită ca un hoț ce vrea să-ți vândă
Un sărut pe nevăzute,purtător de grea dobândă?

Marea asta prea albastră mi s-a strecurat în vene,

Și mi-au încolțit în suflet sentimentele perene,

Mână tristă vrea să-ți scrie enigmatice refrene,

Valul înspumat ți-aduce... înfocatele sirene.

*Versuri de MARILENA VELICU*

 

Duminică superbă tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!