VIS DE TOAMNĂ

Vântul șuieră amarnic,stelele de cer se anină

Florile  sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,

Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece

Și durerea frunzei moarte prea ușor nu îmi va trece.

Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară

Și copacul nu le plânge că nu este prima oară

Când îl lasă gol în iarnă și se duc spre altă lume,

Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.

Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine, 

Mai cerșesc la câte-o clipă să rămână lângă mine,

Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,

Și mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică cu soare și căldură în suflet tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!