De ce-ai venit la mine toamnă?
Îmi era cald și-mi era bine...
Deși toți cred că ești o doamnă,
Mă pot lipsi oricând de tine!
Te furișezi ca o amantă
În patul încălzit de soață,
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că ești de fapt o hoață?
Îmi lași câmpii fără de straie,
Copaci goliți de-a lor podoabă
Și flori murind fără să-și vadă
Bobocii înfloriți de vară.
Iar zilei,tu îi furi lumina
La greieri,cântecul în noapte,
Copiilor, copilăria,
Iubirilor, dorinți și șoapte.
Și marea azi o faci să zacă
În friguri, goală, neâncălzită
De-ndrăgostiții care-și scaldă
Iubirea lor înmugurită.
Iar mie îmi pui argint pe frunte
Și brumă peste ani,în noapte
Și mă acoperi cu rugina
Din frunzele prin tine moarte.
Angelina Nădejde
Duminică frumoasă tuturor!