- De la o vreme timpul se joacă în ogradă, Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă, Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă,
N-au învățat că viața nu-i niciodată calmă.
Se-apropie furtuna,deci, vino mai aproape, Să conjugăm prezentul la viitor... pe clape Mai lasă-ți mâna dreaptă să mângâie trecutul Cântând nocturna vieții... Mi-e dor de începutul
Pe care numai vremea-l păstrează-n amintire, Când noi pe-o stea polară am locuit,iubire, Să fi trecut de-atuncea atâția ani? Ograda
E-un rai în care astăzi întârzie zăpada.
- E vremea ca și tine puțin capricioasă,
Ne cheamă în ogradă, apoi ne-alungă-n casă, Ne-ndeamnă să ne-ascundem râzând sub catifele, Parfumul ei,iubito,să ne pătrundă-n piele,
Sub razele de lună zăpezi întârziate Să cadă peste suflet, pe străzi întortochiate, Să nu existe drumuri spre ieri sau înainte, Să fim captivi în jocul acesta de cuvinte.
Frumoase,ca-n balade,sunt iernile cu tine, E fraged așternutul ca formele-ți aldine, Tot una-i dacă plouă sau ninge-apocaliptic, Ne vom închide-n vise ca slovele-ntr-un diptic.