Mi-e dor de tine,MAMA...

Pe alte tărâmuri ai plecat,
Cu inimi sfărâmate,de sloi,
lăsându-ne-ai.Cum te-ai îndurat?
O, mamă! tu n-ai gândit la noi !

În ochi aveai păreri de rău,
Când ne-ai privit ultima oară
Şi printre genele ce se zbăteau
Întrezărit-am lacrima-ţi amară.

Şi pleoapele ce s-au închis,
Purtau amprenta disperării
Iar sufletul s-a aplecat învins,
Şi s-a-nălţat în toiul înserării.

Mi-e dor de chipu-ţi zâmbitor,
De mâna-ţi caldă ce ţi-o aşezai
Pe creştetul meu mereu gânditor,
De vocea-ţi caldă,când mă dojeneai.

Mi-e dor să îţi cunoşti nepoţii,
Ce te iubeau doar din poveşti
Aşa cum te iubeam cu toţii,
Mi-e dor să mai trăieşti !!!

Mi-e dor de tine dragă mamă,
Că-i fost prea tânără să pleci !
Şi n-ai băgat de loc de seamă
Că ne-ai lăsat singuri pe veci !

Nu am nimic...dar tot aş da !
Să îmi apari măcar odată-n faţă !
Să stai în soare să te pot vedea
Şi să te iert că nu mai eşti în viaţă !!!

(Silvia N.)
Această poezie o dedic mamei mele
care a plecat mult prea devreme dintre noi.
(27 decembrie 1981)