Te chem în vis

Adorm iar uşor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aştet ca să vină.

Renasc în visare şi somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce...
Şi iată că dorm şi totu-i pustiu
Doar lângă tine aş vrea să mai fiu.

Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopţile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari,cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.

Tu nu mă asculţi,pluteşti anormal,
Spre lună,spre stele, eu par un banal,
Te rog,dar coboară din nou într-un vis
Şi du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.

Dar ce sunt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt şoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte...
Le-ascult venind, răzbind de departe.

Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Şi în orice vis se naşte-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând...

Şi-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine fiinţă, a te visa încep...
(Cristian O.)