O lacrimă de dor

E primăvară iar şi totul înverzeşte,
Trecut-au anii şi... păru-mi cărunţeşte,
Dar a rămas,aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n faţă iar inima-mi suspină.

De-atâta aşteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranţă? Degeaba,nu-mi ajunge
Să-mi fii iarăşi aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine,nicicând ca altădată.

Rămân cu nostalgia şi... rănile ce dor
Şi gândul care-mi zboară,cu aripi de cocor,
De jos şi... Pân-la stele tristeţea să-mi aline,
Dar... totu-i în zadar, căci nimeni nu-i ca " Tine"

O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv,Tu n-ai cum să-l mai ştii,
Eu mă topesc încet, încet... în vremi "pustii"
Căci fără tine anii nu-s cănt de ciocârlii,
Doar... lacrimi care dor.

(Corneliu Z.N)