Ochii

Mi-e dor de ochii tăi albaștrii,
Să te dezmierd aș vrea acum,
Să colindăm luciri din aștrii,
Doar singuri noi,pe-același drum.

Să strâng în brațe mări de lut,
Tumultul vorbelor senine,
Să nu gândesc că m-am pierdut,
Fior de râs,în gând cu tine.

Să ne plimbăm foșnind, și zâmbet
Cuprins în mlădieri duioase,
În gândul tău,tăcutul umblet
Rememorând visări setoase.

Te strig, și poarta din pustiu,
Se clatină, în taina serii,
Când mersul meu pare zglobiu,
Și singular în luna mierii.
(Gheorghe Puzdreac)