VIS ARGINTIU

Se topesc prin mine zăpezi fără dor
decembrie-i trist ca-ntr-o noapte,
printre pleoape încet se strecor
miresme găsite în gesturi și șoapte.

Uneori nu mai știu dacă-i bine
te iubesc, într-o iarnă sosită târziu,
vreau să simt când mă ninge în tine
adormind ca-ntr-un vis argintiu.

Nu mai știu cine sunt, cine plânge
eu pe umerii tăi mă las viscolit,
undeva-n adâncul pădurii se frânge
o ramură ce-n lacrima ta s-a lovit.

Te ador cu zăpezi viscolite în mine
ochii tăi mă-ncălzesc când e frig,
pune-mi viața mai aproape de tine
să m-auzi printre fulgi când te strig.
(Ungureanu Gheorghe)

Duminică plăcută tuturor vă doresc!