CÂND STELELE'S PLECATE

Azi curge lin mirajul unor șoapte
Așa cum se-ntâmpla odinioară,
Petale moi se cuibăresc în noapte,
Parfumul lor pe trup mi se-nfășoară.

Cu fruntea rezemată de fereastră
Privesc în gol prin albul ce străluce,
Șirag de gânduri libere claustră
Acolo unde inima s-ar duce.

E totuși iarnă peste felinare,
Un dor flămând din amintire mușcă
Ne-ncrezător în dulcea alinare
C-ar fi cândva la inimă, vipușcă.

Azi curge lin o lacrimă amară
Spre tâmplele de-atâtea ierni cernite,
Ca o prefață tristă și sumară
A relelor în ceruri reunite.

Mă doare somnul de atâta veghe
Și visele par uneori trucate,
De lună mă despart atâtea leghe
Când stelele's din geamul plecate.

(Marilena Velicu)

Duminică plăcută tuturor!