TU, FEMEIE !

Cântată e femeia și a fost de când e lumea,
Regina multor versuri  ce scrise-au fost de mulți...
E floarea ce răsare pe unde treci, bărbate
Și te îndeamnă-n șoaptă iubirea să-i asculți.

Ascunde fericirea în trupul ei suav,
Scufundă-te-n adâncul din ochii ei albaștri
Și uită-ți azi ființa în inima-i de aur
Ce-ți vă păstra sărutul chiar dincolo de aștri.

Iubită ești femeie, de suflete rebele,
Ce-ascund în ei bărbații mereu ca niște prunci...
Nevoie au de tine, ești drumul lor spre stele
Deschis mereu în noapte de-acum și de atunci.

Pe buzele-ți prea roze săruturi dulci valsează
Împrăștiind ecouri spre ochi ce te privesc...
Tu știi să ierți,femeie,greșeli ce sting destine
Dorindu-ți nu mai mult decât un ”te iubesc”.

De ce plâng trandafirii atunci când ești departe ?
De ce dispare visul fără a ta scânteie ?
Lumina și culoare dai vieți care trece
Nimic n-ar exista, de n-ai fi tu, femeie!
(Mariana Eftimie Kabbout)

Duminică frumoasă tuturor vă doresc!