SUB OCHII MEI SE NAȘTE DIMINEAȚA

Vreau zorii să-ncolțească mai devreme,
Mi-e frică de-ntuneric și tăcere,
Nici visul nu coboară-n încăpere
Când insomnia pe sub pleoape geme.

Măsor în lung și-n lat distanța care
Desparte visul de realitate,
Și-nfrânge somnul în finalitate.
Eu mă ridic din patul răvășit și mare.

E totuși forfotă în noaptea neagră
Orașul pare viu sub felinare
Și-i zgomot de mașini rulate tare.
Pe cerul mov nici luna nu-i întreagă.

E rece aerul ce-mi scaldă fața
Iar noaptea-n orizonturi se coboară
Minutele mai iute-n ceasuri zboară,
Sub ochii mei se naște dimineața.

(Marilena Velicu)

Duminică plăcută tuturor!