ÎNVAȚĂ-MĂ

Învața-mă să-ngrop în mine dorul
Să tac și pumnii să-i apăs pe gură,
S-ascund sub pleoape mute, iar fiorul
Și ochii să mi-i zugrăvesc cu ură.

Învață-mă să plâng fără cuvinte
Țipătul lupilor sub lună plină,
Să fie scut strigărilor din minte
Să știu s-accept dureri după cortină.

Învață-mă să merg pe întuneric
Ținând de mână umbra fericirii,
Primește-mă în somnul tău feeric
Și-nvață-mă să-i dau tribut iubirii.

Învașă-mă să-mi șterg din amintire
Privirea ta-ncărcată de durere,
Să nu mai plâng în nopți fără oprire
Învață-mă să te iubesc... tăcere.

~Marilena Velicu~