NINGE...

Și ninge iar,mătunt, albastru,
Ca un sughiț de cer măiastru,
Înmiresmat condei mă scrie
Poem ciudat.... sau actorie...

Aclamă luna la peluză
Sceneta vie, sau confuză,
O iarnă nouă, conjugală
Își cerne mantia regală.

Și ninge molcom cu măsură
C-un dor presat printr-o fisură,
Catren născut în miez de noapte
Pulsează-n inimă... reci șoapte.

Balsam de cântec mă frământă
Ca pâinea albă ce cuvântă
Un dor nemăsurat de taină
În rugul dezbrăcat de haină.

Și ninge slab ca o zălugă...
Imagine de iarnă crudă,
Eu mă-nvelesc cu epitete
Și dorm... ventuză... pe perete.

Mă ning ninsorile albastre
În dans cu inimile noastre,
Îmi ești, îți sunt o hrană vie
În iarna asta... poezie...

*Marilena Velicu*

Duminică frumoasă tuturor!