DOR DE MAI....

E mai, în floare ce-o curpinzi în mână,
Și-n ochii tăi, când te privesc, e mai...
Și sorb prea însetat, dintr-o fântână,
De lângă banca unde-ai poposit...și stai!

Se scutură pe noi atâta floare! 

Și ochii tăi lucesc învăpăiat...
Am renunțat ca să-ți mai scriu scrisoare!
Să te privesc sub flori,am alergat!

Ne bate vânt de mai, așa subțire!
Și ți-am cules din păr o albă floare!
Și rătăciți de lume și de fire,
Stăm iar sub iasomii răvășitoare!

Mă-ntreb suav, cum de castanul știe,
Și ne mângâie pasul rătăcit,
Ne ninge, cu zăpezi de păpădie,
Cu flori-ciorchine, cerul la zenit!

E mai, senin și bate vânt de roze,
Și în sublim de ierbi te-aș îmbrăca,
Cu verde crud și iz de tuberoze,
Ca la altar de flori m-aș închina!

Se scutură atâta cer în necuvinte,
Și-atâta dor în mugurii de mur,
E primăvară-n toate cele sfinte,
Și-atâta primăvară vreau să-ndur!

E dor de mai,atunci când uit de toate,
Și dor de mai,când zorii se ivesc,
În dimineți mă simt...  pe jumătate,
Și mă-ntregesc...  atunci când te privesc!

E MAI... și-mi pare-atâta de firesc,
Tot cerul lângă care... mă-ntorc să te iubesc!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică plăcută tuturor vă doresc!

Vă îmbrățișez cu drag și mulțumesc de vizită!