duminică, 2 septembrie 2018

ÎNFOCATELE SIRENE

Valul mării e-n perfuzii, eu abandonată-n teamă,
Purtătoare de iluzii inima-n trecut mă cheamă,
Și palpez nisipul rece când apusul se destramă,
Pasul greu prin valuri trece,ca un zâmbet printr-o dramă.

Unde ești? Unde ți-e gândul?Unde-i gura ta flămândă?
Mai umbrești cu gena caldă tâmpla-mi albă și plăpândă?
Sânul meu te mai incită ca un hoț ce vrea să-ți vândă
Un sărut pe nevăzute,purtător de grea dobândă?

Marea asta prea albastră mi s-a strecurat în vene,
Și mi-au încolțit în suflet sentimentele perene,
Mână tristă vrea să-ți scrie enigmatice refrene,
Valul înspumat ți-aduce... înfocatele sirene.

*Versuri de MARILENA VELICU*

 
Duminică superbă tuturor!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!

4 comentarii:

  1. Minunate versuri ai ales si pentru aceasta zi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Boa tarde, lindo poema, beijos com juros pesados, são recordações fortes.
    Continuação de feliz semana,
    AG

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, Elena draga!
    Faine versuri! Si usor hazlii = veselie sub tristete (sau tristete sub veselie). :)
    Imi place si cantecul, mult!
    Iti doresc sa ai o zi minunata!
    Imbratisari si pupici, cu drag!

    RăspundețiȘtergere