Vântul șuieră amarnic,stelele de cer se anină
Florile sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,
Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece
Și durerea frunzei moarte prea ușor nu îmi va trece.
Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară
Și copacul nu le plânge că nu este prima oară
Când îl lasă gol în iarnă și se duc spre altă lume,
Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.
Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine,
Mai cerșesc la câte-o clipă să rămână lângă mine,
Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,
Și mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.
*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică cu soare și căldură în suflet tuturor!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!
O saptamana minunata, Elena draga, asa ca postarea ta.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos pentru muzica, poezie, imagini si nu in ultimul rand de tratatie! Pupici!
Uma bela musica, gostei do video.
RăspundețiȘtergereUm abraço e boa semana.
Andarilhar
Dedais de Francisco e Idalisa
O prazer dos livros
amazing…. umbrella, a cup of coffee and a nice song
RăspundețiȘtergeregreeting - evi erlinda
Buna, Elena draga!
RăspundețiȘtergereVis de toamna, vis de toamna! :) Faine versuri a tesut! :)
Aici ploua, este frig, frunzele s-au zgribulit. :)
Multumesc pentru urare! Zile frumoase iti doresc!
Imbratisari si pupici, cu drag!