CÂNTECUL PRIMĂVERII

Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi -

Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri,

Despre berze, rândunele - despre ce vreți să vă cânt?

Raiul printre noi coboară -când e verde pe Pământ.

Râde soaele în barbă,găsind brume-n zori de zi -

Doar c-o singură privire,dintr-o dat', le va topi!

Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,

Palid,speriat de moarte, frigul tremură de frică.

Muguri,veseli,liliacul,să-și deschidă-i pregătit -

Și când va-nflori,e vremea, să fiu iar îndrăgostit.

Verdele trezește-n mine - și-n oricine - dulce dor

Și-nfloresc iubiri, năprasnic,cu învăpăiat fior.

În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galat.

Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.

Văzând abur cald cum iese, din pământ, ca un fior -
Cresc în piept dorințe tandre și-mi simt sufletul ușor
Mânjii bolții,în hârjoană,rând pe rând,în zi se trec -

Și mă îmboldește gândul,într-o doară, să-i întrec.

Ploi de stele scaldă noaptea... Tainic,Universu-ntreg,
Preamărește primăvara - și de ce,pot să-nțeleg...

Neclintit, Divinitatea,ne insuflă gând duios
Și orice suflet, cât de sumbru,redevine iar frumos.

Primăvara-i anotimpul cu parfumul cel mai pur,
Ce reinventează viața - cu smarald și cu azur,
Unde ești,copilărie, cu zburdălnicia ta -

Să simt, iar, cum mă veghează - ca o mamă,steaua mea?

*Versuri de BORIS IOACHIM*

Duminică frumoasă vă doresc!

Cu drag vă îmbrățișezș și mulțumesc de vizită!