De poţi să treci...

De poţi să treci pe lângă umbra mea
Făr' să te opreşti din calea-ţi grea,
Atât îţi spun,drumeţule-obosit:
Să fii iubit şi fericit!

Iar de vei vrea alăturea să-mi fii
În ceasu'acestei calde amiezi târzii
Eu vântul voi ruga s-adie
În triluri vesele de ciocârlie.

Frunzişul meu foşni-va molcom,
Izvorul susura-va monoton
Iar sub coroana mea stufoasă
Te vei simţi la tine-acasă.

Iar doine tu de-mi vei cânta cu dor
Eu ramurile le voi apleca uşor
Să-ţi ţină cald în noaptea sidefie
Cu cerul plin de stele - o mie.

Case tărăneşti Cantabria - nordul Spaniei

Locul în care cerul a coborât pe pământ - Japonia

...Se numeşte Parcul Hitachi Seaside, se află în Japonia, şi este unul dintre cele mai apreciate parcuri de recreere din întreaga ţară a Soarelui Răsare. Aici veţi găsi terenuri de golf, terenuri de sport, piste pentru biciclete, zone de frisbee. Există chiar ăi o grădină zoologică, piscine, un parc de distracţii şi multe altele. Dar nimic nu egalează imaginea pe care o oferă momentul infloririi narciselor...

Imagini în apă - o încântare pentru ochii...

Foreigner - I Want To Know What Love Is

Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie,străino,
- Că în noiembrie deja-i târziu -
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate,c-o să-ţi fiu.

Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chinuie în aburi dulci de must -
Ca-n lumea asta, de putere beat,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranţei care moare -
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamnă răvăşit,
Iubirea ta molcomă şi târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşe-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului pşind,hai vino -
Amanţi deplini să învăţăm să fim.

(Boris I.)

Canionul Bryce - poate cel mai frumos canion al Terrei

Legendele amerindienilor Paiute spun ca, dupa crearea Oamenilor de Legenda - primii oameni care au vazut lumina Soarelui sub obladuirea Marelui Spirit- un duh malefic, cel al coiotului, ar fi pacalit o mare parte a acestora si i-ar fi transformat in stane de piatra pe vecie. Anka-ku-was-a-wits, insemnand „cei cu chipurile pictate in rosu”, stramosii oamenilor, metamorfozati in bizare formatiuni calcaroase, pazesc si astazi ceea ce colonistii mormoni din Utah au numit Canionul Bryce si stancile sale uluitoare... poate cel mai bizar si, totodata, mai frumos canion al planetei.
La portile sale si-au dus existenta misteriosii Anasazi, cultura precolumbiana veche de milenii ale carei urme au fost descoperite in America de Nord, la fel ca si membrii culturii Fremont, cultura al carei apogeu era atins inca din secolul al XII-lea. Lor le-au urmat indienii Paiute, cei care au dat nastere unora dintre cele mai frumoase legende ale lumii, si primii oameni care au cultivat cu succes terenurile semi-aride ale canionului. Apoi, colonistii europeni, metamorfozati in credinciosi mormoni, au pus capat existentei tribului amerindian din canion, aducandu-si vitele si gonind nativii in rezervatii in care doar amintirea Raiului in care traisera le mai putea alina trista existenta.
Povestile spun ca primul alb stabilit in canion a fost un fermier scotian, Ebenezer Bryce, urmat de sotia sa Mary. Dupa el, sute de imigranti mormoni s-au ingramadit in locul pe care l-au botezat, in memoria sa, Bryce Canyon - Canionul lui Bryce. A fost, poate, frumusetea de neinchipuit a canionului din Utah cea care i-a determinat pe americani, inca din anul 1916, sa ceara stoparea distrugerilor facute de fermierii, taietorii de lemne si vanatorii mormoni. 7 ani mai tarziu, la 8 iunie 1923, Canionul Bryce era numit Monument National inca in existenta.
Cuvintele sunt, insa, prea sarace pentru a descrie perfectiunea atinsa de natura in cazul Canionului Bryce. Pozitionat in forma unui amfiteatru, canionul strabatut de mii de stanci, arcuri naturale si brazi, este considerat si astazi o minune naturala a lumii.