vineri, 30 octombrie 2009

joi, 29 octombrie 2009

Ce fericiţi am fi-mpreună!...


Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne întâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi!...

Se sorb,adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti,ca o mireasă,
Clipeşti,nervos buzele-ţi mişti...

Şi dulce-mi caţi o dezmirdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşniciei vieţi.

O,ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti,iubită eşti...
Ce mai aştepţi,aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Ce fericiţi am fi-mpreună!...
Ne-am alinta,ca doi copii.
Acu ni-i vremea. numai bună,
De dezmirdări, de nebunii! ...

O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! ...

(Alexandru V. - fragment)

luni, 26 octombrie 2009

Silueta


Mi s-a părut că-mi baţi în poartă
Era-ntr-o seară, în amurg
Ţi- aş fi ieşit atunci în faţă
Cu ionatane date- n pârg...

Te-aş fi hrănit cu mustul dulce
O sete să ţi- o potolesc
Te căutasem la răscruce
Nimic aveam ca să găsesc...

Acum un sunet îmi aduce
Un gând senin pe- al meu obraz
Îmi vindecă o cicatrice
Mă scapă de- amar necaz.

Mă- ndrept spre poartă
Tresar şi inima îmi bate tare
Şi parcă am zărit ceva
O siluetă pe cărare...

(Ana S.)

duminică, 25 octombrie 2009

miercuri, 21 octombrie 2009

Cu mâine zilele-ţi adaogi...


Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece,altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un visternic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâinile zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

(Mihai E.)

Premiu de la ANCA


luni, 19 octombrie 2009

Mi-e dor de tine...


"V-a fost vreo dată dor de ce n-a fost?
De ce putea să aibă chiar un rost
dar n-a vrut şi azi e prea târziu
să-mi amintesc, să pot
să vreau
să ştiu?"

Mi-e dor de tine ca de-un cântec vechi
Pe care nu-l mai ştiu, dar îmi răsună
Frânturi stăruitoare în urechi
Fără să poată să îl recompună.

Mi-e dor de tine ca de-un vers uitat
Ce-ar fi-ntregit, sublim,o poezie
Pe care-ntotdeaunea am visat
C-aş şti s-o scriu, dar n-am putu-o scrie.

Mi-e dor de tine ca de-un ipotetic
Trecut din viitorul meu nescris,
Ce va fi fost, ce va fi fiind, profetic
Precum un vis, precum un vis în vis.

(Kosta V.)