marți, 1 februarie 2011

Azi ninge pentru tine!


Și bolta dispare sub norii cei reciȘi soarele astăzi e parcă-un alt Soare
Divinul se frânge în cercuri amare
Și bolta dispare sub norii cei reci
Și soarele astăzi e parcă-un alt Soare
Iar pașii-mi aleargă pe aspre poteci.

Tânjesc după mica mea rază de Soare
Aștept să se-ntoarcă natura la viață;
Reduc depărtatea ce-i și așa mare!
Și-n loc de o noapte-mi aleg dimineața.

Iubire- i cer astăzi zăpezii ce cade
Din bolta stingheră de-un alb prea divin
Speranța- mi sclipește cu mii de fațade
Și joc pelerinul din albul sublim.

Și dacă din frig se va naște furtuna
În suflet e cald și încă e bine;
Iar tot ce- i frumos va ști să rămână,
Și azi dacă ninge,e doar pentru tine!
(Luci F.)

miercuri, 26 ianuarie 2011

Muzeul din adâncuri - Mexic














Există un loc unde viața submarină și arta
contemporană se întâlnesc pentru a se
contopi într-un unic sistem.unul magic.
În Mexic,pe fundul Mării Caraibelor,în
interiorul Parcului Național Marin al
peninsulei Yacatan,care atrage în fiecare
an, circa 750.000 de vizitatori,a fost
inaugurat recent cel mai mare muzeu
submarin din lume.
Proiectul Muzeului Subacvatic din Cancun
este semnat de sculptorul britanic Jason
de Caires Taylor.
Opera este impresionantă chiar și numai
prin dimensiuni:se întinde pe 420 metri
pătrați de fundal marin și cântărește 180
de tone.Sculpturile,amplasate la mică
adâncime(9metri),sunt realizate dintr-un
amestec de ciment,nisip și compuși de
siliciu - un mix cu pH neutru,special
conceput pentru a fi pe placul creaturilor
marine,mai exact la realizarea statuilor
care a durat 18 luni s-au utilizat 120 tone
de ciment,nisip și pietriș,circa 4km de
fibră de sticlă și 400kg de polimeri
siliconici.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Poezia vieții


Un lung tren ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine be dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt stații
Lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:
Am trăit și n-am știut.

Această poezie deosebită este scrisă la
intrarea în biserica de la Sadinca,jud.Sibiu,
loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri
condusă de părintele-călugăr David.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Biserică plutitoare construită de rușii



O biserică din lemn construită de ortodocșii ruși
pe o platformă plutitoare,va răspândi cuvântul
Domnului credincioșilor cât și ateilor sau celor
de alte religii,în timp ce va pluti agale pe fluviul
Lena,străbătând astfel imensa taiga din nord-estul
Siberiei.
Biserica va fi tractată de un vapor de mici dimensiuni
de-a lungul Fluviului Lena și râului Aldan și Viluy
traversează reginea Yakulta.Un regiment de cazaci
a început construcția bisericii plutitoare în urmă cu
doi ani sub binecuvântarea părintelui Zosima.