Aseară am trecut din nou pe strada ta,
Gândind că, poate,măcar o clipă te-oi vedea,
Dar în zadar până târziu am așteptat
Căci gândurile mele din nou s-au spulberat.
Poate- ai știut că vin și ți-ai schimbat cărarea,
Sau poate că destinul,îmi ocolește vrerea.
Nu știu, și nu pot să- nțeleg
Cum aș putea vreodată enigma să- ți dezleg.
Sunt întrebări cu temă ce- adesea ți le pui,
Dar nimeni nu le aude, căci sunt a nimănui.
Nu știu de ce blestemul s- a -nfiripat în mine,
Căci n-am greșit cu voia nici măcar unui câine.
O...Doamne! Fă- mi plăcerea, dacă și mâine vin
Și scoate-mi- l în cale să-l văd măcar puțin,
Să îl privesc în față, în ochii lui crăpui,
Să- i răscolesc în suflet iubirea cea dintâi.
Obrajii să-i roșească, privirea să-i tresară,
Să n- aibă timp să-mi spună o vorbă de ocară.
Și apoi...cu nostalgie,l-aș întreba așa:
De ce mă ocolești! Hai,spune-mi ceva..
(Corneliu Z.N.)
