
joi, 8 aprilie 2010
miercuri, 7 aprilie 2010
Tu...

Tu...mi-eşti balsam în viaţa tristă,
În inima şi gândul meu,
Te răsfoiesc ca pe-o revistă
Şi îţi rostesc mereu numele tău.
Tu... eşti în fiecare clipă,
Tu, eşti prezent şi viitor,
Eşti dragoste, speranţă, frică,
Eşti bucurie,lacrimii şi dor...
Tu... eşti în sufletul din mine,
Mi-aduci lumină-n ochii trişti,
Cu tine mi-e atât de bine...
Şi îţi mulţumesc findcă exişti.
Nu vreau să fii doar o amintire,
Căci te iubesc şi tu o ştii ...
Şi nici să fii o amăgire,
Tu ... eşti mai mult decât poţi fi...
În inima şi gândul meu,
Te răsfoiesc ca pe-o revistă
Şi îţi rostesc mereu numele tău.
Tu... eşti în fiecare clipă,
Tu, eşti prezent şi viitor,
Eşti dragoste, speranţă, frică,
Eşti bucurie,lacrimii şi dor...
Tu... eşti în sufletul din mine,
Mi-aduci lumină-n ochii trişti,
Cu tine mi-e atât de bine...
Şi îţi mulţumesc findcă exişti.
Nu vreau să fii doar o amintire,
Căci te iubesc şi tu o ştii ...
Şi nici să fii o amăgire,
Tu ... eşti mai mult decât poţi fi...
luni, 5 aprilie 2010
joi, 1 aprilie 2010
Poezie de Paşti - Paşte Fericit tuturor prietenilor mei virtuali ...!

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale ;
Simt şi acum,pe prispă,dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingăşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,
Şi-aud la fel,venind peste câmpie
Spre deal zorit,urând-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bătrână;
Se anunţa o mare sărbătoare
Iar martoră era şi Luna plină:
Va coborî din morţi, spre Înălţare
Isus,a lui Marie, cu lumină !
Că începea aşa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Şi lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vântură prin uşa din cerdac,
Ne uşurăm şi trupul de povară
Şi sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam şi eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit!)
Fiind copiii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, că ne rodea burtica;
Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare,
Că popa nu ştia, zicea bunica.
Dar totul se făcea cu rânduială
Şi toate le-aşezau la locul lor,
Ştieau bătrânii bine,fără şcoală,
Cum să-l primim pe-al lumii Salvator...
Aş vrea să mai vin din nou în satul meu,
În zi de Paşti, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare....
E Paşte iar şi Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe,peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge...
(Valeriu Cercel )
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale ;
Simt şi acum,pe prispă,dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingăşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,
Şi-aud la fel,venind peste câmpie
Spre deal zorit,urând-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bătrână;
Se anunţa o mare sărbătoare
Iar martoră era şi Luna plină:
Va coborî din morţi, spre Înălţare
Isus,a lui Marie, cu lumină !
Că începea aşa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Şi lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vântură prin uşa din cerdac,
Ne uşurăm şi trupul de povară
Şi sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam şi eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit!)
Fiind copiii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, că ne rodea burtica;
Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare,
Că popa nu ştia, zicea bunica.
Dar totul se făcea cu rânduială
Şi toate le-aşezau la locul lor,
Ştieau bătrânii bine,fără şcoală,
Cum să-l primim pe-al lumii Salvator...
Aş vrea să mai vin din nou în satul meu,
În zi de Paşti, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare....
E Paşte iar şi Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe,peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge...
(Valeriu Cercel )
duminică, 28 martie 2010
Flori...La mulţi ani, tuturor cu nume de floare !!!

Ştii?
Am crezut deseori
Că iubirea profundă
Nu doare...
M-am înşelat !
E aceiaşi
Senzaţie-n lujer,
Ce-o simte
O floare !
Dăruind,
Vrei să faci uneori
Bucurie...
Făr-a gîndi
Că şi floarea
E o fiinţă...
Vie !
Farmecul ei,
Se ofileşte în vază...
Nu ţine mult
Chiar dac-amintirea
Ţi-e trează !
Să le păstrăm,
Prinse-n
Ţărâna străbună,
Să le iubim,
Tandru,
Sub clarul de
Lună...
( Gabriel M.)
miercuri, 24 martie 2010
luni, 22 martie 2010
Hai, că trece vremea...

Am în mine-aşa,un dor de ducă...
Să mă vântur prin Bucureşti, sau Iaşi.
M-aş rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiaşi.
Aş vrea,însă nu am o alternanţă -
Acum, aici,am treabă, dar vă zic
Salut şi asta are rezonanţă
Când fără voie mă surprind că strig.
Mă duce şi mă-ntoarce-o unduire
De libelulă şi... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire -
Între ce dau şi ce am să primesc.
Strigă la mine tare,"nu ştiu cine",
Şi,glasul lui m-atrege...S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Şi iar ajung la uşa ta şi ...bat...
Degeaba strig,degeaba stau şi bat
Mai bine ascultam de glasul celălalt...
- Bună!Ce mai faci,la uşa mea?
- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?
- Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sun
Mergem la plimbare. Am un tonus bun !
Mergem cu maşina, haide, nu mai sta.
Uite cât e ceasul ! Hai, că trece vremea...
Să mă vântur prin Bucureşti, sau Iaşi.
M-aş rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiaşi.
Aş vrea,însă nu am o alternanţă -
Acum, aici,am treabă, dar vă zic
Salut şi asta are rezonanţă
Când fără voie mă surprind că strig.
Mă duce şi mă-ntoarce-o unduire
De libelulă şi... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire -
Între ce dau şi ce am să primesc.
Strigă la mine tare,"nu ştiu cine",
Şi,glasul lui m-atrege...S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Şi iar ajung la uşa ta şi ...bat...
Degeaba strig,degeaba stau şi bat
Mai bine ascultam de glasul celălalt...
- Bună!Ce mai faci,la uşa mea?
- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?
- Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sun
Mergem la plimbare. Am un tonus bun !
Mergem cu maşina, haide, nu mai sta.
Uite cât e ceasul ! Hai, că trece vremea...
(Georgeta N.)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)























