Am să te țin în brațe,să-ți descânt Strigând dorul iubirii, închinând... De vii spre mine cu visul tău tomnatec Vom înșira rubine,pe cerul meu romantic...
În noapte ascultăm torsul de frunze Și ne vom pierde printre stele noi, Brodez sărutul tău și-l desenez pe buze Când resfirăm iubirile în doi...
Sorbim dulceața din pocalul plin Amorul revărsat ne dă de știre, Ne ține-n brațe-un chip de sarafim Ce pică mirul de speranțe și iubire.
Ne întră-n suflete iubirea, blândă,pură Cu- acele doruri frământate în natură Și hotărât să îmi devi singur stăpân Te-oi ține-n brațe, ca pe-un prunc la sân.
Frumoasă toamnă bine ai venit ! farmecul tău mă cucerește ești capricioasă, plină de culoare îmi readuci în suflet un ocean de vise.
Ești ruginie, frunzele îngălbenite cad într- un dans ce nu- l poți să- l ignori iar vântul impasibil la durerea lor le împrăștie pe asfaltul încins, neprimitor.
Păsările migratoare terminându- și rolul de primi soliști de triluri prin grădini se pregătesc să iasă fără zarvă din arenă ce lung le pare drumul, plin de amintiri.
Și astrul soare pare puțin obosit după ce o vară- n care nemilos a ars totul în jurul lui cu zâmbetul perfid puțin descumpănit, se tânguie spășit.
În plină toamnă iubirile renasc după o vară ce le-a stors, le-a vlăguit frumoasă toamnă, tu ne cucerești cu farmecul recoltelor... regești. (Dan S.)