Nu m-am săturat de toamnă, gustul ei încă e crud, Galbenul, tablou înseamnă, ramul,iarăși este nud, Frunzele căzute-n grabă, un decor de nedescris, Gândul meu iar mă întreabă, ce avem astăzi de scris ?
Lecția-i despre iubire,despre ploi și amăgiri, Enigmatică-ntâlnire, adormită-n amintiri, Voci aprinse în ecouri, noi răspunsuri așteptând, Toamna asta în carouri,mă găsește tremurând...
Nu de frig, nici de-ntristare, ci de-o stare oarecum Garnisită cu-așteptare, cu o pală de parfum, Și călcând pe frunze moarte, mai tresar la câte-un pas Tot sperând că de departe, tu mă strigi cu toamna-n glas.
Mi-e dor de flacăra iubirii,așa cum știu c-a fost cândva, Că e normal prin legea firii să ne iubim făr-a brava, Mi-e dor de-o primăvară nouă, de-un început nevinovat, De-un răsărit scăldat în rouă, pe un pervaz de gând privat.
Mi-e dor de marea-nvolburată,și de nisipul străveziu, De tot ce am trăit odată, și n-a fost niciodat' târziu, Mi-e dor de tine suflet tandru,de ochii tăi căprui închis De glasul tău de copilandru, de gura ta, flori de cais...
Mi-e dor de mine, balerină, plutind pe-o scenă cu ecou În dansul lebedei,senină.să-ți fiu spre seară un cadou, Mi-e dor de sărutarea caldă, de frământarea unui gest În care sângele se scaldă, și ține dragostea-n arest.
*Versuri de MARILENA VELICU*
Să aveți o duminică frumoasă de toamnă!
Vă îmbrățișez cu mare drag și mulțumesc de vizită!